De ce alcoolul nu poate fi o solutie in combaterea stresului?

Un cerc vicios

Persoanele cu anumite trasaturi psihologice sunt mai vulnerabile la consumul excesiv de alcool, vulnerabilitate care se accentueaza in conditii de stres: sunt indivizi care prezinta dificultati in a mentine o imagine pozitiva despre sine si viata, cu o toleranta scazuta la anxietate, disfunctionalitate in modularea afectelor si controlarea impulsurilor, cu tendinta de a aprecia lucrurile ca fiind la extrema pozitiva sau negativa, cu dificultati de relationare interpersonala prin tolerarea redusa a intimitatii, teama de rejectie si abandon si raspuns afectiv-emotional inadecvat raportului interpersonal. Persoanele cu tulburari depresive si anxioase apeleaza mai frecvent la consumul de alcool care actioneaza prompt in reducerea depresiei si anxietatii, a starii de tensiune, inducand o stare de relaxare cu cresterea increderii in sine si facilitarea contactului social. Se poate spune ca alcoolul induce ameliorarea temporara a unor dificultati emotionale greu de tolerat prin suplinirea unor deficite intrapsihice dar in acelasi timp determina si o crestere a functionalitatii si capacitatii de adaptare la realitatea inconjuratoare, ceea ce face mai probabila repetarea consumului. Putini cunosc sau par sa nu acorde importanta necesara faptului ca alcoolul consumat in exces pe termen lung, determina o agravare a depresiei si a celorlaltor modificari psihopatologice care pareau initial ameliorate, cu intrarea intr-un cerc vicios: anxietate si depresie – alcool – adancirea anxietatii si depresiei – alcool. Cu fiecare etapa, mecanismele de adaptare se deterioreaza si viitorii stresori vor actiona pe un teren fragilizat care va raspunde inadecvat, agravand stresul.

Ce numim exces?

Vorbim de consumul in exces de alcool, dar pana la urma ce numim exces? Este greu de definit notiunea de exces pentru a putea acoperi variatele standarde socio-culturale si individuale, in timp si spatiu geographic. Pentru a defini notiunea de exces trebuie sa luam in seama atat patternul de consum (cantitate, frecventa, motivul consumului, etc) dar si efectele negative ale consumului asupra vietii noastre si a celor din jur. Chiar si o cantitate mica de alcool poate fi prea mult daca o persoana: este de statura mica, este in stare de graviditate (pana in prezent nu s-a stabilit un nivel de consum care sa ofere siguranta pentru fat), are deja probleme de sanatate fizica si psihica, este sub o forma de medicatie (cu sau fara prescriptie medicala) sau a avut probleme anterioare cu alcoolul si/sau alte substante psihoactive (tranchilizante, hipnotice, etc).

Cand devine consumul de alcool o problema? Pe scurt, cand interfera cu sanatatea, studiile, profesia, relatiile interpersonale, cu siguranta noastra sau a celor din jur. Avem o problema cu alcoolul atunci cand nu putem controla consumul sau cand consumam alcool pentru a face fata stresului.

Practic, nu exista organe sau sisteme care sa nu fie afectate direct sau indirect de consumul excesiv de alcool, cu dezvoltarea unor probleme severe de sanatate: afectiuni cronice de ficat, gastrita si ulcer gastric, pancreatita acuta si cronica, cardiopatii, boli de nutritie, deteriorare cerebrala, neuropatie periferica, tulburari depresiv-anxioase si de dinamica sexuala, cancer, risc crescut de deces prematur, etc.

Comportament autodestructiv

Nu in ultimul rand as dori sa atrag atentia ca in unele situatii consumul excesiv de alcool poate fi privit ca avand caracteristicile a ceea ce se numeste comportament autodestructiv. Atitudinea self-destructiva se bazeaza pe anumite convingeri care fie ca au fost prezente anterior consumului de alcool, fie s-au dezvoltat ca urmare a lui, fiind asociate cu scaderea capacitatii de valorizare a sinelui, deficite in “grija de sine” si deficite fundamentale in aprecierea consecintelor consumului excesiv de alcool. Confruntata cu aspectul auto-destructiv al comportamentului, persoana respectiva are tendinta sa nege, crezand ca isi poate asuma/ recapata controlul in orice moment. In general vorbind, cei mai multi indivizi isi stabilesc ce grad de risc este acceptabil in viata pentru ei si incearca sa se mentina in cadrul acestor limite. Nu este mai putin adevarat ca multi dintre noi se implica pe parcursul vietii mai mult sau mai putin constient intr-o forma de comportament autodestructiv. “Ma ingrijoreaza starea sanatatii mele dar aman sa ma duc la control”; “stiu ca sunt bolnav dar uit sa-mi iau medicamentele”; “sufar cu ficatul dar continui sa consum alcool desi stiu ca nu imi face bine.”

Comportamentul autodestructiv poate fi privit ca o tentativa de scapare dintr-o situatie de viata devenita intolerabila. Suntem uneori confruntati cu experienta separarii si pierderilor in plan afectiv, familial, financiar, profesional, social. Despre aceasta intr-un articol viitor.

Dr. Gabriela Ionescu, Medic specialist psihiatrie, competenta homeopatie